Un studiu despre eficiența folosirii spațiilor în școlile din sistemul public, citat de WaterjetWorks.com, o firmă din Dallas care oferă servicii de tăiere cu jet de apă sub presiune, relevă un fapt la care puțini s-ar fi gândit. Asftfel, în America, 30% din spațiile dintr-o școală sunt reprezentate de coridoare și de fapt nu sunt utile procesului de învățământ. Informația este folosită de Waterjet Works în strategia acesteia de marketing.
Podea realizata prin combinatii de piese obtinute prin taiere cu jet de apa sub presiune
Ineficiența calculată a folosirii spațiilor, asta într-un stat care domină economia mondială și are printre cele mai apreciate școli din lume, ne duce cu gândul, fără să vrem, la situația din România. Cât de mult se irosesc spațiile, cât de bine și cât de multe spații în sine sunt, este o problemă ce nu are nicio legătură cu businessul de waterjet. La noi nu s-au construit școli în ultimii ani, ba dimpotrivă, s-au închis din lipsă de copii. Și, credem, discuția despre eficiența folosirii spațiilor este inutilă.
Revenind la lumea civilizată de dincolo de Ocean, să menționăm că Waterjet Works are chiar un program de realizare de podele cu piese tăiate cu jet de apă. Acesta se numește „Curriculum in the Corridor”. Și ca să nu credeți că această companie este un nobody pe piața de profil americană, vă informăm că în portofoliul lor de clienți se regăsesc de la birouri de arhitectură și până la serviciul de administrare a Casei Albe.
Curriculum Corridor este de fapt un trend de reabilitare a spațiilor folosite insuficient, nu doar din școli ci și din spitale sau spații publice.
Nouă, celor de aici, nu ne este foarte clar cum s-a declanșat mișcarea aceasta și cât este de puternică, observăm doar că există un grup de arhitecți care doresc să introducă un alt stil de podele. Este adevărat, opțiunea lor pare a fi puternic orientată spre podele cu beton sclivisit în care se introduc medalioane tăiate cu jet de apă. Indiferent că este vorba despre podele pline, ca să zicem așa, din beton sclivisit sau realizate din plăci ceramice sau gresie, așa numitele „tiles”, ambele variante vin cu medalioane lucrate la mașini waterjet de tip OMAX.
Coridor facut din beton sclivisit si piese de waterjet
Jim Ward, de la Ward Scott Architecture din Tuscaloosa, Alabama, este unul dintre susținătorii betonului lustruit în școli. El mizează pe așa-numitele culori solide oferite de structura betonului. Am zice că în comparație cu România este și un fericit proiectant de școli noi.
Un nou sistem de design, de proiectare a spațiilor este promovat și de arhitecții din marea Britanie. După cum se vede, sindromul coridoarelor ostile a trecut Oceanul. Richard Murphy, un arhitect britanic, a spus în cadrul unei conferințe dedicate pe această temă desfășurată la Manchester (în 2013), că este un lupător împotriva banalității din spitale. El a citat chiar un studiu care trata influența designului și mediului ambiant asupra sănătății, din care reieșea că un proiect bun putea chiar să reducă costurile de întreținere. Nu mai vorbim de influența oferită de mediul ambiant asupra pacienților.
În aceste condiții, constatăm cu regret că, cel puțin în perioada actuală, posibilitatea ca statul să facă vreo comandă de decor sau proiectare cu elemente realizate prin tăiere cu jet de apă sub presiune este cam nulă.