„Necunoscut” este numele unei expoziții care redă soldați și oameni din sticlă. Mai degrabă siluete prelucrate manual și/sau în combinație cu procedeul de tăiere cu jet de apă sub presiune. Colecția de figurine este creația artistei scoțiene Alison Kinnaird. Cuprinde o serie de soldați fără însemne specifice unei anumite arme. Fețele lor sunt adesea neclare. La fel ale civililor care sunt intercalați printre soldați.
Expoziția constă în așezarea acestor soldați în linii, alături civilii, în spate sau chiar printre militari. Mesajul artistei este vădit împotriva nenumăratelor conflicte militare ale lumii contemporane. Remarcabil este că tehnica veche și clasică de modelare a sticlei este combinată cu waterjet-ul.
Expoziția a fost arătată publicului, pentru prima oară, în 2014 când a fost montată pe coridoarele din Parlamentul Scoțian. Soldații și civilii au aproximativ jumătate de metru înălțime. Una din versiunile interpretării mesajului acestor opere de artă este că reprezintă o replică la soldații de teracotă din China, ai împăratului Qin Shi Huang. Dealtfel, creatoarea Alison Kinnaird a și spus de nenumărate ori că tehnologia waterjet transmite, în acest caz, un mesaj opus celui al soldaților de teracotă.
Alison a ales sticla ca mijloc de expresie tocmai pentru că este fragilă, iar acest lucru sugerează foarte bine și esența ființei umane. Oamenii au o structură delicată și pe care o poți distruge ușor, la fel ca sticla și acești soldați. „Unknown” a fost expusă ultima oară în Edinburgh, în interiorul Catedralei St Giles, în prima parte a lui noiembrie contribuind la o „săptămână a rememorării”, manifestare comemorativă din statele Commonwealth, dedicată amintirii veteranilor.
Artista scoțiană este cunoscută în egală măsură și pentru latura ei muzicală, fiind o excelentă interpretă de muzică tradițională celtică, o interpretă deosebită la harpă. Așadar, un muzician și un artist al sticlei.
Mesajul pacifist al „Unknown” se perindă așadar de câțiva ani buni prin muzeele lumii, soldații sunt expuși în diverse saloane oficiale. Operele de artă transmit deopotrivă un mesaj pacifist cât și, în același timp, un îndemn la a combina metodele tradiționale cu cele moderne, respectiv tăierea cu jet de apă sub presiune.
Născută în 1949, Alison a expus, după cum vă dați seama, în nenumărate orașe ale lumii, iar operele ei de artă a sticlei sunt expuse în muzee și colecții particulare. A predat arta sticlei și tăierea cu jet de apă sub presiune, posibilitățile artistice ale procedeului în instituții recunoscute ale lumii. Un material informativ suficient de amplu găsiți pe site-ul artistei, respectiv pe alisonkinnaird.com.
Într-un interviu dat în 2015 pentru Bluecoat Alison Kinnaird povestește cum trăiește și cum muncește. Este o poveste pe scurt, doar o idee, căci, se pare, femeia nu este o foarte mare vorbăreață. Nu sunt foarte multe mărturisiri ale artistei în spațiul online. A ales gravura în sticlă din motive pe care nu le deslușește nici măcar ea. Și, la ce bun să spui de ce ai ajuns să faci ceva când de fapt nu motivația contează!?
În lucrările ei din sticlă artista pe lângă gravura care râmâne primul amor, a introdus și iluminarea cu LED, apoi tăierea cu water jet și chiar prelucrarea cu laser. După cum se vede, Alison este un mix de artă și tehnică modernă. A renunțat la cursuri cu studenții de câțiva ani și acum se dedică lucrărilor comandate individual. Între timp mai face câte un soldat pentru expoziția ei itinerantă. Altfel, o găsim pe Alison între drumurile dintre marile ei proiecte arhitecturale, respectiv între o biserică din Anglia și o casă din California, de exemplu.
Trăiește din aceste lucrări artistice. Ori, nouă, obișnuiți cu viața artistică pauperă pentru majoritatea artiștilor din România, ne este relativ greu să înțelegem cum contractele se obțin doar pe baza valorii. În fine, priviți lucrările ei din sticlă gravată, tăiată la waterjet și luminată cu LED și veți înțelege profunzimea estetică a modelării corpurilor în arta acesteia.
Alison Kinnaird locuiește cu soțul ei în Temple, un sat liniștit de lângă Edinburg. Mister Kinnaird este și el muzician, iar după cum spune ea, între cei doi este o mare prietenie. El a devenit păstrătorul inspirației pentru Alison și rezervocul de energie al acesteia.
În Anglia, Norfolk, există o așa-numită „Societate Contemporană de Sticlă” (SCS) care, printre altele, încurajează artiștii să folosească și cele mai noi tehnologii, respectiv cea de creație prin waterjet. Tăierea cu jet de apă sub presiune ca mijloc de expresie artistică a constituit și este încă un pretext de organizare de expoziții. Este un fel de club care-și propune tocmai acest lucru, descoperirea și lansarea artiștilor în sticlă.
Alison Kinnaird este membră a acestei societăți selecte și deschise în același timp, și despre care vom vorbi în postările noastre viitoare.
Lucrările artiștilor remarcați de SCS sunt însă asemenea tuturor izvoarelor din lume. Unele curg pentru mult timp de la descoperire, altele devin seci. Vom mai vorbi…