Paradoxal, deși se credea că prin tăiere cu jet de apă se „lovește” doar în interesele celor care trăiesc din tăierea metalelor, tehnologia aceasta este mult mai profundă. În rândurile următoare vom face referiri la cei care lucrează în lemn, deși nici cofetarii n-au scăpat de jet… (Sic!)
Există filme documentare care încearcă să scoată la suprafață măiestria unor vechi meșteri artizani. Unele canale gen „National Geographic” sau „Discovery Channel” reușesc să arate și chiar să explice interferența dintre tehnologia de tăiere cu jet de apă sub presiune (de exemplu) și unele vechi meșteșuguri. Căci legătura există, în sensul că anumite procedee decorative, dacă sunt exploatate cu viziune, au darul de a revigora tehnici ce păreau apuse.
Într-unul din documentarele la care facem aluzie, dar pe care (din păcate) autorul acestor rânduri l-a văzut doar la televizor și nu l-a găsit pe internet pentru a vă face legătura, era tratată viața unor meșteri din Nordul Africii. Aceștia trăiau din confecționarea așa-numitelor cuțite de Damasc.
Inovația aplicată de artizanii arabi era ca prăselele cuțitului să fie confecționate dintr-o combinație de intarsie dintre lemnul de trandafir și lemnul de măslin. Și alte variante de lemn specific din Nordul Africii. Era o găselniță interesantă, care dădea de lucru și meșterilor în lemn deopotrivă, nu doar fierarilor. Știți cum e, cuțite de Damasc se găsesc deja și la Caracal, vă dați seama deci de damascul din ele…
Principala problemă a cuțitarilor marocani și tunisieni era nu reducerea numărului de turiști, ci faptul că sunt unii care aduc cuțite și bricege cu motive arabe dar făcute în China! (Autorul acestor rânduri își amintește că în urmă cu câteva luni era și pe TV5 un reportaj din acesta, cu contrabandă cu mărfuri chinezești, tot spre ciuda meșterilor din suk-urile africane…)
O altă intruziune „nesuferită” a celor care manevrează mașinile de tăiere cu jet de apă este cea din domeniul producției de mobilă. Astăzi, să-ți cumperi o mobilă de sufragerie cu elemente de intarsie… nu mai este nimic deosebit.
O pianină de prin 1890, absolut dezacordată și în stare nerestaurată s-a vândut cu 5.000 de lire de către un dealer din Leeds, doar pentru intarsiile de pe panoul frontal. Este cam mult pentru un obiect de decor, spuneau specialiștii despre un model produs în serie destul de mare de către Steinway. Probabil la această concluzie au ajuns și tâmplarii chinezi și de aceea au inundat site-urile gen AliBaba.com unde găsiți mobilier cu intarsie la prețuri pentru toate buzunarele, în producție de serie mică, mare sau unicat. Evident, cele tăiate cu jet de apă sunt în general cele mai iefine.
Dincolo de pesimismul unor meșteșugari, ce nu își acordă lor înșiși prea multe zile fericite în viitor, trebuie făcută o remarcă. Aceea că tehnologia de tăiere cu jet de apă a reușit totuși să transforme intarsia într-un bun accesoriu la care au acces din ce în ce mai mulți oameni. Intarsia, până la apariția water jet cutting-ului, era considerată a fi un accesoriu de lux. O metodă de execuție accesibilă în cea mai mare măsură doar păturilor sociale înstărite.
Ba, mai mult, intarsia intrase într-un con de umbră în secolul trecut. Aceasta pentru că producția de mobilă care folosea tehnica intarsiei începea să respingă acest tip de decorațiuni din cauza prețului de cost destul de ridicat.
Apariția mașinilor de tăiat cu jet de apă sub presiune a reușit să redefinească viitorul și mai ales caracterul de masă al unor tehnici și procedee, ce altfel aveau tentă exclusivistă. Iar în acest sens, tenta de produs popular pe care o poate imprima o producție realizată la mașina de tăiere cu jet de apă este una cât se poate de evidentă.
Dulapuri, măsuțe, scrinuri cu elemente de intarsie în lemn (făcute la mașina de tăiere cu jet de apă) se găsesc deci pe toate drumurile. La fel, cuțite cu prăsele intarsie, ca să rămânem în sfera de interes a textului nostru.
Vă reamintim, în „Intarsia în marmură și antiteza antică” vă sugeram despre impactul acestei tehnologii în creația bunurilor realizate din marmură. O mică sugestie de incursiune în transformarea prelucrărilor din antichitate și până acum. E doar sugestie, realizați desigur că o documentare serioasă e mult mai amplă.
Lumea fiind atât de mare și de diversă, am desocperit desigur și firme care valorifică simultan tăierea cu jet de apă pentru fier și lemn. Din multitudinea de exemple, excluzându-le pe cele chinezești care se pare că iau caimacul în lume din punct de vedere comercial, ar trebui să fiți atenți la o mică întreprindere japoneză.
Cei la care ne referim sunt MCUSTA. O companie minisuculă care deși lucrează manual, elementele de serie le obțin prin debitarea la o mașină de tăiere cu jet de apă. Ei fac doar cuțite. Nimic altceva. Sunt atât de buni și vând atât de mult încât nici măcar site nu s-au obosit să-și facă. O parte din produse (de fapt o poartă de intrare spre lumea lor, un labirint japonez pe care europenii nu-l înțeleg) le găsiți pe site-ul JapaneseKnifedirect.com , un site care vinde doar cuțite făcute de japonezi.
Ei bine, de cealaltă parte, a mobilei făcute manual sau de serie mică, vă invităm să vizionați WoodWorkerInstitute un site de unde puteți aprofunda noțiuni despre intarsie în combinație cu tăierea cu jet de apă. Pentru cine are răbdare, se pot afla și chiar împrumuta idei despre scaunele Biedermeier de astăzi. Vedeți și cum se fac…