Firma Milgo-Bufkin își lasă însemnele peste tot. Ea este creatoarea și producătoarea de numeroase lucrări decorative, anasambluri arhitectonice din metal, fațade ale clădirilor celebre din New York sau alte orașe ale lumii. Dacă nu știați, intrările în trump Tower sunt realizate de Milgo-Bufkin.
La fel, pentru alte locuri bine-cunoscute; respectiv Tiffany’s, Bloomingdales, Lever House, Trump Tower, Fundația Ford și acel uriaș „9” de la intersecția străzii 9 cu 57.
Modernitatea lucrărilor este în strînsă legătură cu artiștii și metodele lor. Una din marile exemple în acest sens este „Trilogia Camionetelor” de Walter De Maria‘s. Este o lucrare destul de monumentală ce include trei camionete Chevrolet. Includerea unor piese și subansambluri realizate cu o mașină de tăiat cu jet de apă sub presiune este o parte din această trilogie. Mărturisirea este că pare destul de greu de înțeles sensul acesteia unor profani în arta modernă.
Esențialul este însă că prin colaborarea atâtor generații de tehnicieni și producători de piese metalice, ultimii ani incluzând și cele mai moderne tehnici, au făcut ca Milgo-Bufkin să traverseze veacul într-o creștere continuă.
Cam așa se vede o afacere de familie în America, o sumă de generații care merg după același principiu. În cazul nostru, producători și prestatori de servicii de prelucrare a metalelor.
În tradiția americană muncitorească și profesională, relevantă atât cât îi permite istoria, găsim un exempălu de afacere de familie ce poate fi relatată de către blogul nostru. Vorbim despre firma Milgo-Bufkin cu un excelent palmares în ceea ce privește tăierea cu jet de apă sau cu laser. Milgo-Bufkin nu înseamnă însă doar atât. Au o tradiție deja de 100 de ani în prelucrarea metalelor și sunt localizați în New York, în vechiul Brooklyn.
Milgo-Bufkin se remarcă prin modernism. Iar a fi modern, în concepția acestei companii americane, înseamnă a folosi mijloace moderne de prelucrare a metalelor și de a executa operele de artă ale artiștilor moderni. Despre ce înseamnă un artist modern, unul care se exprimă prin piese prelucrate prin tăiere cu jet de apă sub presiune sau cu laser… aceasta este o altă discuție.
Această firmă, o veritabilă afacere de familie, a luat naștere în 1916 într-unul din colțurile toxice ale zonei industriale din cartierul amintit. Contrar ideii preconcepute, numele de Milgo-Bufkin nu este al fondatorilor firmei ci combimații din inițiale de nume de copii, nepoți din familie. Actualul șef al firmei este Bruce Gitlin, președintele colegiului privat de arte Pratt Insitute din New York.
Înaintașii familiei aveau la început mici ateliere de prelucrat metalele. S-au reunit în urmă cu aproximativ 50 de ani sub numele actual. Remarcabil este că ideea de producători pentru artă modernă le-a fost în permanență obiectivul. Să recunoaștem, o idee revoluționară inclusiv pentru America.
Afacerile de familie sunt mai puțin cunoscute în România, iar cele despre prelucrarea metalelor cu atât mai puțin. Am putea spune că deloc. Ne referim la adevăratul sens al ascesteia, cea care se bazează pe un meșteșug, o aptitudine… ceva care să creeze plus-valoare, ceva la care să participe membri ai aceleiași familii și care să se transmită ca un bun patrimonial.
Desigur, raportându-ne la subiectul blogului de față, respectiv la prelucrarea materialelor prin tăierea cu jet de apă (și/sau cu laser) ar fi și greu să ne închipuim un astfel de business. Dificultatea existenței nu constă doar în noutatea procedeelor despre care vorbim, cât mai ales despre imposibilitatea unui astfel de concept în România. Căci viața economică și întregul sistem de proprietate a fost dat peste cap și bulversat de bolșevicii români. Iar aceștia au schimbat (sau au distrus, dacă vreți) inclusiv o anume cultură a muncii.
Despre afaceri de familie vom putea vorbi cu adevărat abia peste câțiva ani. Atâția cât trebuie pentru ca generația de astăzi, cea care utilizează cu succes metodele moderne de prelucrare a materialelor, să-și poată transmite cunoștințele și ambițiile către progeniturile lor.
În momentul de față, afaceri de familie veritabile românești găsim doar la milionarii creați de sistem după 1989. Marile afaceri se referă la tranzacții imobiliare și cumpărări de drepturi litigioase, cu totul altceva decât un meșteșug sau o investiție de noutate. Ați înțeles desigur că pentru aceștia familia înseamnă altceva.