Ingineria adevărată, cum ar fi de exemplu cea care furnizează tehnologia de tăiere cu jet de apă, este de multe ori o poveste care începe în chinuri. Iar mai apoi, dintre toate firmele de succes de astăzi, dintre toate marile afaceri se vor detașa doar acele povești care au știut să iasă din banalitate. Căci trebuie să recunoștem, chiar dacă multe cariere încep într-un garaj, prea puține dintre acestea au și potențialul pe care-l presupune un business adevărat.
Dar merită încercat, așa cum a făcut-o Bill Gates sau de ce nu John Olsen!? Cine este acesta din urmă? Este fondatorul companiei OMAX și unul dintre creatorii acestei tehnologii. Un fel de pionier, dacă vreți, căci în anii 70, când experimenta Olsen bazele tăierii cu jet de apă, din punct de vedere comercial tehnologia aceasta nu prea exista.
Cei doi ingineri care au fondat OMAX, respectiv John Cheung si John Olsen
John Olsen își amintea că (și el) a început într-un garaj. Era în 1971 când citise despre water jet într-o revistă. Era vorba despre niște experiențe reușite făcute pe materiale din piatră. Erau primele chemări spre ceea ce avea să fie OMAX Corporation. Și care, așa cum spuneam, a început printr-o mică firmă deschisă în garajul prietenului său. Aceasta se numea Flow Research Inc, Olsen fiind inginer de mecanica fluidelor.
Pentru a nu fi și noi la rândul nostru atinși de banalitate, să mai spunem că fondatorul OMAX mărturisea că tehnologia de tăiere cu jet de apă sub presiune nu s-ar fi dezvoltat fără progresul calculatoarelor. Nici nu se pune problema. Instalațiile care folosesc jetul de apă ar fi rămas la stadiul de simple aparate de curățat mizeria de pe scule.
Concret, pentru a depăși stadiul de unealtă și a trece la ceva creativ cu adevărat, inginerul trebuie să introducă informatica în mecanica fluidelor. O încercare îndrăzneață am spune noi. Fiindcă nu poți fi creativ decât dacă știi ce și cum să spui mașinii să taie.
S-ar putea ca doar în România să existe încă o necorelare a programei de studiu cu realitățile vieții economice. Cunoștințele care se predau pe băncile școlii, în amfiteatrele facultăților de mecanică mai exact, par a fi insuficiente. Cel puțin așa rezultă din toate materialele care reflectă poziția angajatorilor atunci când se caută ingineri.
De ce s-a dezvoltat (și se dezvoltă în continuare) tehnologia cu precădere doar în anumite țări? Este o întrebare cu răspunsul evident. Însă, am putea spune că stagnarea ei are strânsă legătură cu învățământul superior. Despre acest subiect nu vom vorbi. Nu e cazul. Însă nu ne putem opri să nu facem o singură observație. Cine caută în spațiul online din România un blog al vreunui tânăr inginer român care să povestească experiențele lui, încercările tehnice… va fi dezamăgit.
Cineva spunea despre a fi inginer că așa te naști, nu te faci! Greu de spus cine a fost la originea vorbei, poate e doar un citat care circulă asemeni multora altele. Unele sunt făcute „din burtă” și nici nu trebuie să fie atribuite cuiva, atât de mult bun simț se află în ele. A fi inginer în tehnologia de tăiere cu jet de apă însă sigur te faci. Pentru că inginerii de acum 30 de ani învață altceva decât cei de acum. Cel puțin la modul teoretic.