Școlile din România trec printr-o remarcabilă transformare: instalarea toaletelor în incintă, apa curentă, canalizarea. Remarcabil, nu!? Această transformare are loc acum, în condițiile în care fiecare nou an școlar scoate în evidență integralitatea problemelor sanitare, de funcționare, la protecția împotriva incendiilor, etc.
Bine, veți spune, și ce legătură are chestia asta cu instalațiile de tăiere cu jet de apă, cu blogul nostru!? Adică de waterjet avem noi nevoie acum pentru educația copiilor? Și unde-i legătura dintre învățământul românesc și waterjet? Puțină răbdare…
Vă spuneam într-una din postările noastre anterioare, respectiv în „Sindromul coridoarelor ostile” despre dezastrul școlilor din America (sic!). Adică, să înțelegeți mai bine, au făcut ei un studiu și au constatat că 30% din spațiile școlare americane sunt de fapt coridoare. Situația este atât de alarmantă pentru americani, faptul că au atât de mult spațiu irosit, încât au ajuns la concluzia că trebuie reproiectate, reamenajate, în fine, trebuie făcut ceva.
Într-adevar, cata risipa de spatiu la coridoarele unei scoli din SUA
Ce i-o fi apucat pe americani cu economia de spațiu, să fie folosit la maxim, nu știu! Poate că asta se întâmplă doar la școlile de stat, la învățământul public adică. Înseamnă că statul american (vorbim despre ansamblu lui, nu despre oricare dintre cele 50 de state componente) are totuși o preocupare față de învățământ.
Prima idee a fost să se țină cursuri în holuri și coridoare. Ok, dar spațiile sunt efectiv anoste, nu stimulează în niciun fel dorința de a învăța. Trebuie veselie, viață! Ideea care a prins în mare parte la conducătorii de instituții școlare este desenarea efectivă a podelelor coridoarelor. Înfrumusețarea se face cu ajutorul unor componente și decorațiuni realizate prin instalații de tăiere de tip waterjet.
După cum aflăm de pe un blog cu tematica waterjet, americanii, la nivel național, au constituit deja echipe de arhitecți care lucrează la proiecte de acest gen. Echipe care, la rândul lor, dau de lucru firmelor care produc decorațiuni cu instalații de tăiere cu jet de apă. Aceasta în timp ce, la noi, după cum observați, problematica nu este cum să economisim spațiul crescându-i funcționalitatea, ci cum să facem să creștem calitatea învățământului în sine. Și, uneori, din grabă, ne mai cade câte-un copil în hazna…
Principiul de economisire a spațiilor și a materialelor nu are însă nimic de-a face cu stilul de viață american. Ei se simt foarte bine în spații largi, cu mașini mari și care consumă multă benzină. Europenii sunt cei care împing spre extrem folosirea fiecărui spațiu, a fiecărei bucățele de material refolosibil.
puzzle din materiale reciclate, jucarie facuta cu fiber laser
Niște est-europeni au dezvoltat bătrânul puzzle (creat de John Spilsbury prin 1760) și l-au combinat cu arta gunoaielor, a materialelor reciclabile. Apoi, acestor două direcții le-au lipit două principii moderne de tăiere a materialelor: waterjet cutting și fiber laser! Au rezultat lucruri minunate care, acum, încântă atât copiii și adolescenții, cât și pe cei trecuți de prima timerețe. Puzzel-ul mecanic 3D!
Ucrainienii de la UGears sunt cei ce au dezvoltat o adevărată modă. Ei fac jucării de tip puzzle, confecționate efectiv prin tăiere cu fiber laser (sau waterjet cutting) și și-au răspândit afacerea în întreaga lume. La Ugears practic nu se aruncă nimic. În mod cert, cantitatea de deșeuri de la UGears este minimă spre zero.
Tractor puzzle mecanic 3D facut cu fiber laser de UGear
Cărui fapt se datorează succesul firmei din Kiev? E greu de spus dar am putea presupune o cauză. În Ucraina mai sunt talente și profesioniști înzestrați, spre desosebire de România unde sunt aduși muncitori asiatici. Tineri care să știe (și să vrea) să lucreze pe mașini de tip waterjet cutting sau fiber laser sunt mult mai puțini aici. Pleacă toți dincolo. Ar fi o explicație faptul că mare parte din personalul bine pregătit este deja în afara țării.
În ceea ce privește învățământul în sine, destul de probabil că nivelul celui din Ucraina să fie apropiat de cel din România.
Să rămânem în sfera procedeelor de tăiere moderne, a artei gunoaielor și materialelor reciclabile, a învățământului românesc. Să acceptăm că învățământul nostru are o calitate conformă cu cei care îl pun în practică. Atât timp cât vom avea miniștri incompetenți și profesori slab pregătiți, nu se pot obține meseriași de calitate. Cu atât mai mult artiști.
Sculpturi in metal cu waterjet si fiber laser, variațiuni pe aceeași temă. Ca și mai jos
Un absolvent de facultate de artă din România scrie de parcă n-ar fi făcut gramatică în viața lui. Pentru el cratimele sunt ceva decorativ, de aceea le pune cam cum i se par lui că arată bine textul. Însă, nu are importanță. El va copia lucrările altora fără nicio reținere. Este adevărat că în sculptura modernă, de la Brâncuși încoace, nu s-a mai inovat ceva deosebit. Dar să afirmi că ai o lucrare inedită, să susții că ești autodidact și că ai creat doar datorită propriei imaginații, asta seamănă cu plagiat. Am spus plagiat? Oare nu este un cuvânt prea cunoscut nouă!? Mai plagiază cineva în România!?
Există plagiat în tehnica waterjet? În produsele realizate cu aparate fiber laser? Întrebați-i pe chinezi! Ei au copiat și mașinile OMAX.
Sculptura moderna vanduta in Romania, seamana izbitor cu altele de pe piata libera…
Unul dintre „artiștii moderni” români a vândut o lucrare formifantastică. Nu frumusețea ei este discutabilă, nu despre asta este vorba. Ci aroganța să își însușească ceva ce nu-i al lui. În același timp, cumpărătorul este la rândul lui un incult, deși are pretenții de colecționar. Cumperi „opere” de artă fără să-ți dai seama că sunt imitații!? În fine.
Arta gunoiului sau cum decurge o discutie intre un cumparator si un vaznator al unei asa-zise sculpturi moderne…
Una dintre cele mai mari probleme ale României este savoarea cu care se copiază. Se plagiază lucrări, idei, cuvânt cu cuvânt și așchie cu așchie. Iar adevărata prostie este aceea că vei crede că nu-și dă nimeni seama. Trebuie doar să cauți pe internet ca să vezi unde este textul pe care l-ai scris, cine-ți copiază lucrările…
Există mai multe tipuri de plagiat. Plagiatul țărănesc, cum s-ar zice, adică ghiolbănesc, mitocan sau de doi bani. Când se fac și lucrări de intervenție asupra „operei” inițiale care, dacă a fost cumva un kitsch la început, acum va fi unul excelent.
kitsch realizat prin taiere cu jet de apa
Al doilea tip de plagiat este cel tehnic. Subtil. Să furi o metodă de a face găuri oblice, de exemplu, acesta se numește furt de know-how. Uneori spionaj.
Dop scos dintr-o gaura oblica
Și ajungem la întrebarea: care este legătura cu învățământul românesc? Probabil că niciuna sau foarte vagă. Mulți absolvenți de facultate din România nu înțeleg ce este o cratimă, darmite de ce au mai făcut școală!?Related: ZGHaK, GvF, NMIrze, LLNxvm, Makmf, QOP, josIwI, ehqtmD, xZvsYJ, eciSh, yAQoBC, xtagDD, RGuWbQ, FLsnN, vEj,