Trăim vremuri în care observam ca orice idei de debitarea cu jet de apa devin posibile. Metoda devine atât de folosită încât, cu prea mare ușurință trecem peste meritele celor care au creat-o. Mai mult, foarte curând, generațiile viitoare vor avea senzația că ea a existat dintotdeauna. Nu este chiar așa, după cum spuneam și în Istoricul și esența tăierii cu jet de apă sub presiune tehnologia datează de vreo 60-70 de ani. Așa cum o vedem noi astăzi.
Plecând însă de la debitarea revoluționară a aproape oricărui tip de material, poate ar trebui să insistăm asupra vieții celor care au dezvoltat procedeul. Un moment aparte este cel creat de Mohamed Hashish (n 1947), un egiptean emigrat în Canada. Cum sugeram și anterior, un mic geniu arab. Aceasta ca un fel de completare la discuțiile actuale din mediul public, mare parte din ele concentrându-se asupra potențialului lumii arabe. Mai degrabă a influenței acestora în societatea contemporană.
Mohamed Hashish își aducea minte de mute ori despre felul în care „a simțit” tehnologia de debitare cu jet de apa. Era într-o seară când lucra la un articol științific despre tăierea cu fluide sub presiune. Avea un aparat de cafea care „scuipa” jetul de aburi fierbinți. Astfel a observat, din întâmplare, cum un jet de abur fierbinte i-a tăiat paharul de polistiren în care-și pegătea cafeaua.
Asta se întâmpla prin 1975. De atunci a obținut 42 de brevete de invenții și multe contracte de cercetare. Multe finanțări de la firme producătoare de tehnologie industrială.
Cel care a perfecționat debitarea cu jet de apa, este acum un om realizat. Noi, printr-un om care nu mai are grija zilei de mâine înțelegem de obicei un bogătaș. Mohamed este, să recunoștem, așa ceva. Banii pe care i-a câștigat din inventarea tehnologiei de tăiere cu jet de apă abraziv au fost atât de mulți încât, acum, familia Hashish locuiește la Washington.
Mohamed Hashish a fost pur și simplu fascinat de cercetare, de progres. Dinamica fluidelor care taie, adică un jet de apa combinat cu particule abrazive, a fost tema doctoratului său. Obținut în 1977 la Montreal Canada. A fost saltul său spre ceea ce noi numim bunăstare.
Tânărul inginer s-a mutat la Waschington în SUA, unde se va căsători cu medicul stomatolog Nadia Afifi. Și Nadia este tot o emigrantă egipteană, remarcabil este cum mințile luminate se întâlnesc mai mult prin străinătățuri decât acolo unde se nasc. Vor avea doi copii, Amer și Rami. Este greu de spus cine a câștigat sau câștigă mai mult. Nadia din faptul că scotocește prin danturile politicienilor americani sau Mohamed din contractele sale de consultanță inginerească.
Ceea ce ar trebui însă să reținem noi este că oamenii care descoperă lucruri mărețe, precum tehnologia prin care se face debitarea cu jet de apa, nu au neapărat o naționalitate. Ei aparțin întregii lumi. Dar, a lumii libere, căci destul de greu se poate inventa ceva într-o societate dominată de idei feudale.
» Citiți și un altfel de articol din cercetarea tăierii cu jet de apă, de fapt un fel de istoric plin cu date esențiale…