Cel considerat a fi părintele tehnologiei waterjet a murit. Fondatorul companiei OMAX, de fapt unul dintre cei doi, respectiv John Henry Olsen, a murit în 14 februarie, dar primele ecouri publice au avut loc abia în 23 martie la o biserică de pe insula Vashon, statul Washington, undeva în Vest, lângă granița cu Canada. La vârsta de 80 de ani, John Olsen a părăsit lumea într-o discreție absolut remarcabilă.
Moartea celui care a pus de fapt la punct tehnologia de tăiere cu jet de apă este un eveniment care, pe noi cel puțin, pe noi românii, cei care nu sunt analfabeți funcționali, ne uimește într-un mod deosebit. A proiectat una dintre cele mai eficiente, sofisticate și ieftine tehnologii de tăiere a materialelor, a fondat una dintre cele mai „inginerești” companii (OMAX) și cu toate astea nici măcar site-ul firmei sale nu-i pomenește dispariția.
John Olsen cel care a creat tehnologia waterjet… adică prelucrare/taiere cu jet de apa sub presiune
Dacă însă veți căuta pe internet John Olsen, veți găsi aproape obsesiv informații despre un artist australian, un pictor cu lucrări preponderent abstracte și greu de înțeles, precum tehnologia pentru majoritatea oamenilor. Trebuie să fii specific în căutări, să ceri Olsen și waterjet. Dar, în mod cert, pentru că nu știi ce este waterjet, adică tehnologia de tăiere cu jet de apă sub presiune, nu știi ce să cauți.
Iar pentru a elucida definitiv misterul care (poate) v-a înconjurat în acest sens, waterjet nu are legătură cu aquaparcuri, nici cu mașinuțe cu jet de apă la Mamaia. Dacă nu ar fi existat John Henry Olsen, inclusiv doctoratul său în mecanica fluidelor, tehnologia waterjet ar fi rămas doar o sculă de curățat mizeria de pe stradă sau de stropit manifestanții turbulenți.
Waterjet este așa… o chestie cu care tai orice, cu care tai sub orice formă, cu care ești creativ și care nu-ți dă dureri de cap!
Antreprenorii care-și încep o afacere într-un garaj, cuprinși de dorința de celebritate, bogăție și viață veșnică, nu vor sfârși toți asemeni lui Bill Gates. Ba dimpotrivă, am putea spune că sunt mari șanse ca doar o infimă parte să-și clădească o avere plecând dintr-un garaj.
În 1971, John Henry Olsen și John Cheung, doi ingineri, începeau o afacere într-un garaj. Despre waterjet, atunci, publicul larg putea citi prin revistele de înaltă ținută științifică, nu era ceva la care să-ți stea mintea în loc. Nici măcar Olsen nu știa foarte multe despre asta. Firma lor era mai mult un laborator de încercări asupra materialelor, un laborator de teste.
Așa a început totul!
Astăzi tăierea cu jet de apă sub presiune este un vârf al tehnologiei. Tehnologia watejet produce piese pentru aparatura spațială. De exemplu. De ce? Pentru că este mai precisă și mai ieftină. Vezi pentru informare compania Austin WaterJet
Pentru ceilalți, pentru profanii în tehnologie, o parte din piesele de schimb pe care le cumpără ieftin sunt făcute cu astfel de utilaje de tăiere. Prețul mic de vânzare este dat nu doar de faptul că mâna de lucru e chinezească (asiatică), adică ieftină, ci și de tehnologia folosită. Da, chinezii folosesc multe mașini de tăiere cu jet de apă iar astfel au invadat piața americană.
Poate că una dintre cele mai relevante direcții înspre care o ia această tehnologie este redată într-un articol din The Fabricator intitulat „Tăierea cu jet de apăabrazivă de robotizează”. Sintetizând, vă transmitem că robotica în automatizarea proceselor de producție industrială este una dintre cele mai interesante și viabile soluții de progres. Ori, în acest sens, prelucrările industriale cu 6 axe de mișcare sunt deja un lucru aproape obișnuit pentru robotică.
Robotica și tehnologia de tăiere cu jet de apă sunt două noțiuni care abia acum se îngemănează. Abia acum începe să se vorbească la modul seriuos despre acest subiect. Și mai ales la modul real, posibil.
De ce marii producători de tehnologie încep să se îndrepte spre robotica și waterjet? Pentru că, spun autorii articolului citat, unul din motive este că după ce ai tăiat/prelucrat o piesă cu o mașină de tip OMAX, nu mai ai nevoie de un alt utilaj care să elimine imperfecțiuni sau să facă curățenie, cum se spune. Atât este de precisă prelucarea/tăierea!
Și mai sunt avantaje: costuri reduse, aplicații multiple.
Revenind la ceea ce a lăsat Olsen după moartea sa, ar trebui să observăm un fapt. La ceremonia de comemorare a sa, aceea la ceva mai mult de o lună de la moarte, probabil ceva ce aduce cu un fel de pomenire pentru tradiția ortodoxă, oaspeții au fost rugați să nu aducă flori. Ci, în locul florilor, mai de folos ar fi cadouri memoriale în amintirea lui John Henry Olsen.
Organizatorii dau chiar două sugestii unde se pot face asemenea „gift-uri”, la Insitutul de Tehnologie din Massachusetts sau un mic atelier de pe insula Vashon. Este o idee care, dincolo de faptul că păstrează vie memoria lui Olsen, cel care a dat lumii această minunată tehnologie, dă de lucru și unor oameni. Este adevărat, câteva comenzi mignone în comparație cu tehnologia care acum, iată, a devenit spațială.