Diferența dintre un învingător de acum 50 de ani și unul de astăzi este la fel de mare precum cea dintre ceapraz și tăierea cu jet de apă. Apropo, vă este cunoscut termenul de ceaprăzuire? (N-are legătură cu oltenii…) Revenind la deosebire, ar fi de remarcat că, poate, cea mai mare diferență dintre tipurile de învingători amintite este și felul în care se simte victoria. Felul în care se consemnează aceasta. Primul s-ar mulțumi cu o diplomă în accepțiunea timpului, adică o bucată de carton scrisă cu litere aurite și cu imprimeuri cu secera și ciocanul.
Învingătorul zilelor noastre este însă un alt fel de om, un om care-și arată victoria prin trofee, diplome sau medalii. Evident, proiectate prin prisma concepțiilor noastre contemporane și fabricate prin procedee moderne: tăierea cu jet de apă sub presiune sau cu laser.
Se cuvine să vedem ce înseamnă totuși un învingător, limitându-ne la tipurile de mai sus. Dacă despre tăierea cu laser poate că învingătorul nostru (cu carnet roșu) a mai auzit, dar cu niciun chip nu se va putea gândi că într-o zi îi va fi accesibilă la fel de ușor precum mersul cu autobuzul, debitarea cu jet de apă sub presiune era în epoca implementării în activitățile comerciale. Trebuia să fi fost un nomenclaturist de-a binelea ca să aibă acces la informații de top. În fine, să abandonăm acest tip de om („nou”) și să sperăm din toată inima că nu ma mai apărea.
Învingătorul zilelor noastre este în primul rând un om dinamic. Un om (de cele mai multe ori) educat. Un om conectat la valorile occidentale care înseamnă muncă, seriozitate, profesionalism. Uneori, de ciudă sau din rațiuni politice este poreclit corporatist. Învingătorul zilelor noastre se duce la traininguri și-și consemnează momentele de victorie prin trofee. Cum am spus, un alt gen de trofee.
Învingătorul zilelor noastre nu-și consemenează doar victoriile, un premiu, un concurs câștigat între diviziile firmei, avansarea pe o poziție superioară în managementul companiei ci și momentele de participare. Astfel, acesta va avea în biroul lui sau acasă, la masa de lucru, o plachetă cu un motiv tăiat cu jet de apă (sau cu fiber laser) care va aminti familiei că el, atunci și acolo, a fost participant la evenimentul acela. Iar participarea lui a fost importantă, drept pentru care i-a fost atribuit respectivul trofeu.
Cu toții privim ceremoniile sportive și ne bate inima în piept când favoritul nostru primește o medalie. Iar învingătorului îi dau lacrimile de bucurie și se simte cel mai grozav de pe fața pământului. Atunci, dacă este așa de bine să fim învingători și să obținem trofee, de ce să nu ne creștem și copiii în acest fel. Să-i facem de mici conștienți de valoarea lor. Să le stimulăm competitivitatea. Și, poate, veți comanda trofeele la noi, la EasyCut.
Confecționarea unui trofeu este una dintre cele mai frumoase, dificile și în același timp ingrate sarcini. Dacă vreți să știți, acum, în anii contemporani nouă, un trofeu se confecționează de cele mai multe ori din instrumente ce folosesc debitarea cu jet de apă sau prin fiber laser. Există însă și alte procedee, nerelevante însă pentru site-ul nostru.
Câți v-ați pus însă întrebarea despre cum se proiectează un trofeu? Pentru că de aici se pleacă. Să luăm de exemplu trofeul pentru Marele Premiu al Canadei, ediția nr. 50 de anul trecut. Trecem peste faptul că, extrem de plictisitor, ultimele trei ediții au avut același câștigător, respectiv Lewis Hamilton. Însă proiectanții trofeului, cei de la firma Protocole, au avut de sintetizat câteva elemente importante în acest simbol al victoriei.
Trofeul acordat câștigătorului marelui premiu al Canadei trebuia să respecte câteva reguli. Adică să concretizeze câteva simboluri: se împlineau 50 de ani de când Canada găzduia un circuit F1, 150 de ani ai Confederației Canada și 375 de ani de existență.
La cerințele impuse de către organizatori se adaugă regulile stabilite de organizatorii din F1. De exemplu, trofeul să nu cântărească mai mult de 12 kg. Desigur că mulți dintre dvs se vor întreba: bine, și ce legătură este între debitarea cu jet de apă sub presiune și regula de 12 kg? Legătura este că, în cazul de față, pentru trofeul F1 al Canadei, partea de trofeu tăiată cu jetul de apă sub presiune era frunza de arțar, o elegantă piesă din aur, simbolul național al canadienilor.
Și de ce să cântărească doar 12 kg un trofeu!? Nu este vorba de orice trofeu ci doar de acesta. Păi, închipuiți-vă că pilotul, după ce conduce 70 de tururi, obosit la maxim, urcă pe podium cu el în brațe. Mai mult, pentru a respecta protocolul de premiere (care include condițiile de publicitate), pilotul trebuie să-l ridice deasupra capului. Poate că nu reușește din prima iar masterul îi spune, domnul Lewis, puțin mai sus trofeul, să iasă bine poza! La faza asta Lewis Hamilton se dezechilibrează și cade. Își rupe piciorul sau o mână, poate-i intră trofeul între coaste și se duce naibii tot sezonul! Deci trofeul trebuie să poată fi ridicat cu suficientă ușurință. Notați că majoritatea piloților de F1 sunt oameni cu greutatea aproape normală, Hamilotn are 68 kg.
Revenind la lucruri mai serioase este cazul să subliniem două aspecte importante. Primul ar fi acela că trofeele, insignele, medaliile, plachetele se fac dacă nu integral într-o mare proporție cu ajutorul tehnologiei de tăiere cu jet de apă sub presiune și/sau tăiere cu laser. Acestea sunt motivele pentru care au o finețe de execuție ridicată obținută la costuri relativ mici.
Cel de-al doilea aspect este acela că un trofeu nu se face oricum. Este nevoie de reguli estetice și tehnice. De principii sportive și sociale, chiar și ergonomice, după cum ați remarcat.
Nu oricine poate face un trofeu!