Unul dintre cele mai sugestive exemple despre modul în care tehnologia modernă poate genera artă este evidențierea acelor artiști care, prin mijlocace avangardiste de expresie (tăierea cu jet de apă sub presiune) sunt capabili să fie celebri. Să fie cunoscuți printre cei erudiți, să fie invidiați. Și nu în utimul rând să fie bogați. Da, bogăția este un lucru destul de rar în rândul artiștilor în viață. Dar dacă este să fii bogat prin intermediul artei, a tehnologiei, de ce să nu povestești despre tine!?
Adevărul este că artiștilor le place notorietatea, le place să povestească și să fie povestiți. Altfel, la ce-ar mai fi artiști!? Și, cu siguranță, producătorilor de tehnologie modernă le place să fie în preajma celor creativi.
Jan Hendrix (n. 1958) este unul dintre cei mai prolifici artiști contemporani. Lucrează (foarte mult) cu tehnică de tăiere cu jet de apă sub presiune. Una dintre cele mai interesante lucrări ale sale poate fi văzută la sediul Casei de Asigurări Santa Lucia din Madrid. O bijuterie tăiată din oțel și aluminiu. Iar ca să nu mergeți până acolo pentru o lucrare ce a costat vreo 250.000 de euro, puteți urma acest link din FactumArte unde puteți vedea chiar și imagini din timpul creației. Pardon, din timpul procesului de producție vor spune cârcotașii!
Mai mult, despre opere de artă lucrate cu mașina de tăiere cu jet de apă sub presiune puteți afșa și vedea și alte lucrări, tot de Jan Hendrix și tot în FactumArte.
Jan Hendrix face bani cu găleata! Câștigă extraordinar de mult decorând locuințe de nababi sau piețe publice în mexic și tot continentul nord-american. Vinde scump și mult chiar și în țările din Golful Persic, acolo unde mai face câte o piață publică, mai decorează câte o vilă. Este așadar mult mai mult decât un creator de artă modernă cu mijloace de expresie moderne. Este un artist despre care merită să povestim puțin…
Ca să aibă farmec povestea vieții lor, ca să merite a fi povestită, artiștii fac lucruri trăsnite. Fac totul pentru a ieși din banalitate. Interesant este că ei nici măcar nu-și dau seama de asta, o fac instinctiv. Una dintre metodele artiștilor de a ieși în evidență este să plece de acasă. Adică să se rupă cu totul de mediul familiar și să se mute. Să se mute din oraș, din țară, să treacă pe alt continent. Despre acest lucru există o butadă: nimeni nu este profet în țara lui! Vorbe cu tâlc.
Legătura dintre debitarea cu jet de apă și vorbele de duh de mai sus, cel puțin pentru cazul textului de față, este deci artistul olandez Jan Hendrix. Cum a ajuns el să se evidențieze în artă prin intermediul mașinilor de tăiat cu jet de apă este o poveste puțin mai lungă. Dar care merită spusă, măcar punctată în aspectele ei esențaile.
Se face că olandezul s-a născut într-o familie de femieri anoști care ignorau complet ideile despre artă sau laturile estetice ale existenței. Mai mult, nu vedeau în artă nimic bun pentru fiul lor care, la 16 ani a început să ignore cu totul școala și materiile ei clasice în sensul pur educativ și să fie preocupat doar de artă. La 17 ani, Jan Hendrix a intrat la Academia Regală de Artă „Den Bosch”, lucru remarcabil pentru un tânăr din țara lui Rembrandt. Nu a urmat foarte mult timp cursurile pentru că a fost exclus rapid, fiind o fire prea rebelă.
Mărgăritarele nu stau însă prea mult prin albiile porcilor, indiferent de cât de multe ori s-ar strădui cineva să le arunce. Întotdeauna vor fi mâini care le vor culege. Așa s-a întâmplat și cu Jan, care a fost invitat să urmeze cursurile „Atelierele 63” de către artistul japonez Shinkichi Tajiri. Așadar, la 19 ani, Jan Hendrix urma cursurile celei mai nonconformiste școli de artă, comparabilă doar cele impresioniste franceze. La „Atelierele 63” profesorii sunt tutori și fac invitații viitorilor studenți, carte nu sunt însă studenți ci participanți.
Cursurile „Ateliere 63” sunt poate printre cele mai râvnite obiective ale unui artist contemporan. Nu intră oricine, doar cei chemați de artiști consacrați. Nu este chemat oricine, ci doar acela cu stofă.
Orientarea lui Jan Hendrix spre opere de artă arhitecturale, în metal, moderne și scumpe este doar un aspect al vieții sale. De felul lui, olandezul, care s-a mutat în Mexico City în 1978, este mult mai mult decât un tăietor de fiare, cum ironic s-a autointitulat. Este și un călător neobosit.
Jan Hendrix (dreapta) si prietenul sau scriitorul Seanus Heaney
Jan Hendrix a colindat lumea în China, Egipt, Australia, Africa… a făcut nenumărate fotografii în special cu plante sau forme organice. Le-a adus cu el în Mexic și le folosește ca material de inspirație. A primit din partea guvernului mexican ordinul „Vulturul Aztec”, ca un simbol al contribuției la dezvoltarea culturală a țării. Altruismul lui Hendrix cel bogat constă și în donații de lucrări de artă, desene și pictură, cursuri gratuie pentru tinerii mexicani.
Artisul olandez-mexican a fost prieten la cataramă cu scriitorul irlandez Seamus Heaney, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1995.
Am putea continua cu povestea vieții lui Jan Hendrix încă vreo câteva zile, dar esențial este altceva. Dacă doriți să fiți artist celebru și bogat și aveți idei pentru asta, vă puteți comanda lucrările la noi. Apoi, cu plăcere și drag, chiar vă vom include în blogul nostru.