Nu este foarte greu de crezut că tăierea cu jet de apă sub presiune stimulează producția militară. Căci așa se întâmplă! Să revedem însă evoluția în timp a dronelor, până la a le demonstra (inter)dependența cu „water jet cuttingul”.
Primele drone au apărut în 1849 când Imperiul Austriac a trimis baloane cu aer cald să bombardeze Veneția. Apoi, o etapă importantă s-a consumat în Primul Război Mondial, când compania „Dayton Wright” a inventat și produs torpila fără pilot. Al Doila Război a dat ocazia Germaniei să folosească dronele într-un număr semnificativ. Important este că drona a evoluat în permanență, astăzi ajungând a fi o armă de bază în conflictele din Orient.
Terminologia militară folosește de obicei termenul UAV (unmanneded aerian vehicle) sau UAS (unmanned aerian system). Denumirea de dronă vine de la sunetul zborului unei albine, a unui trântor, bondarul fiind găsit responsabil în acest sens.
Cele mai cunoscute cazuri de folosire a dronelor în conflictele armate moderne sunt legate de războaiele din Orient. Conflictul din Siria de astăzi este doar ultimul exemplu. În 1973, americanii recunoșteau folosirea dronelor în Vietnam. Au pierdut suficiente aparate, dar comandanții militari americani recunoșteau că vor insista în folosirea UAV-urilor, pentru că salvează vieți americane.
Succesul militar fără egal al dronelor este însă cel din războiul de Yom Kippur din 1973. Atunci, dronele au reușit să imobilizeze tot sistemul de rachete al Egiptului și Siriei. Practic israelienii și-au bătut joc de rachetele rusești cu care se dotaseră arabii. Costul unei drone era însă exorbitant la acea dată. Mijloacele de producție erau cele convenționale, debitarea și prelucrarea materialelor prin tăierea cu jet de apă sub presiune erau la nivel mai degrabă experimental.
Ultimii ani scot la iveală mereu și mereu alte situații de folosire a dronelor în război. Se pare că bombardierul viitorului va fi un UAV!
Evoluția dronelor și impunerea lor pe câmpul de luptă se datorează semnificativ și tehnologiei de tăiere cu jet de apă. Este de observat că introducerea unor metode mai ieftine și mai precise de debitare a materialelor a dus la reducerea costului acestor aparate, astfel că producția de drone s-a putut impune și dezvolta la un nivel comercial greu de bănuit în urmă cu câteva zeci de ani în urmă.
Au apărut firme specializate în servicii de „water jet cutting” pentru aplicațiile militare, ceea ce spune deja despre importanța tăierii cu jet de apă în rândul tehnicilor considerate a fi ultra-performante. Proliferarea companiilor de gen este semnificativă.
Corelarea și explozia tehnologiei informaționale, a miniaturizării componentelor electronice cu metodele de debitare și pelucrare a materialelor, a făcut din dronă una dintre cele mai impresionante aplicații. În Statele Unite s-au vândut deja până în 2015 peste un milion de drone civile. Desigur, numărul dronelor militare este necunoscut, presa internațională neputând decât să estimeze numărul acestora la ordinul a câtorva mii. Distribuția lor la nivel mondial este cunoscută tot aproximativ, în cea mai mare parte acestea fiind localizate în armata americană.
Totuși, numărul dronelor militare (americane) este undeva la ordinul a câteva mii. Să reținem însă că o dronă militară este semnificativ deosebită față de cele la care ne gândim. Respectiv imaginația noastră trebuie să depășească imaginea unui aparat de mărimea unei cratițe conduse cu telefonul mobil.