Intersecția artei și a istoriei cu tehnologia modernă dă rezultate extrem de interesante. Waterjet și fiber laser, două procedee moderne de prelucrare (și) a metalelor, figuri celebre în istoria recentă, arta pusă la dispoziția publicului larg, iată punctele comune ale unui subiect ce merită exploatat. Rezultatele ar părea surprinzătoare, dar numai la prima vedere.
De ce artiștii și în general publicul consumator de artă ar fi înclinați spre unul sau altul din personajele celebre!? O temă studiată printr-un procedeu ultramodern, respectiv prin prezența din mediul online, ne arată ce prețuiesc tinerii din ziua de azi. Căci folosirea „waterjetului”, tehnologia de tăiere cu jet de apă sub presiune, presupune de fapt să fii tânăr. Nu neapărat tânăr în sens fiziologic, ci mai ales în instruire educațională.
De departe una dintre cele mai populare fețe ale lumii contemporane. Che Guevara este prezent în viața cotidiană prin cele mai diverse forme de expresie, de la desene și picturi până la lucrări realizate prin waterjet cutting sau fiber laser. Nu discutăm elementele de artă, de noutate, de valoare comercială ci vorbim doar despre subiect în sine.
Chipul lui Guevara este probabil cel mai difuzat în lume, populația de vârstă tânără cunoaște mai degrabă acest nume decât al primului om care a călcat pe Lună. Revoluționarul Che este pe tricouri, pe brichete și pachete de țigări, magneți pentru frigidere, cam tot ce înseamnă lumea comercială a amintirilor. Grafica vectorială face din Che Guevara un subiect pentru fișierele mașinilor de prelucrat prin fiber laser și waterjet.
Argentinianul Ernesto Guevara, devenit mai târziu Che și primind cetățenia cubaneză printr-o lege specială dată de Fidel Castro, a devenit așadar cel mai mediatizat portret de pe întreg mapamondul. Dacă ținem cont că traseul ultimelor sale drumuri înainte de execuția într-un sat izolat din Bolivia a devenit circuit turistic, nu ar trebui să ne surprindă celebritatea acestui personaj.
Simbol al noncormismului, al radicalismului de stânga, Che trăiește veșnic. Iar viața post-mortem a lui Che se datorează în parte și lui Norman Franz, cel considerat a fi creatorul procedeului de astăzi. Vezi articolul nostru Istoricul și esența tăierii cu apă sub presiune.
În partea cealaltă a lumii, Lenin, cel care a dat naștere de fapt marelui conflict al secolului trecut, comunism versus capitalism, cunoaște o cădere în dizgrație din ce în ce mai accentuată. Cea mai bună dovadă este reprezentarea acestuia în cotidian. Puțini dintre europenii tineri își pot închipui cultul personalității de care a beneficiat fondatorul de facto al URSS. Cu excepția celor care s-au născut în spațiul fost sovietic.
Folosind inclusiv Yandex-ul, motorul de căutare preferat al Federației Ruse și al țărilor adiacente, un fel de Google rusesc, nu vom găsi prea ușor ceva care să aibă aceste puncte comune: să fie legat de waterjet sau fiber laser și să reprezinte imaginea lui Lenin. Un desen vectorial, un fișier pentru mașinile de tăiat, chiar dacă există, ele nu beneficiază de expunere publică.
Situația este oarecum explicabilă, dacă ținem cont de colapsul ideologiei comuniste în lume. Tineretul rus nu are atracție față de acest personaj, care este măreț sau odios în funcție de partea de baricadă de pe care este privit. Lenin și arta metalului, arta fiind doar un cuvânt generic în acest caz, sunt de regăsit aproape exclusiv în vechile statui ale regimului sovietic. Ansambluri tipice amplasate în fiecare centru de oraș sau localitate mai importantă.
Și când te gândești că, în urmă cu numai 30 de ani, insigne cu Vladimir Ilici Lenin se găseau în orice chioșc de difuzare a presei. În URSS, evident…
Lenin este însă mult mai bine reprezentat din punct de vedere al imaginii în SUA. Paradoxal. Și nu vorbim de artiști nativ americani ci de ruși, est-europeni în general, care-l pun pe Lenin într-o lumină cel puțin diabolică.
Există însă și situații ale actualității de zi cu zi în care arta este (credem) la dispoziția conducătorilor vremelnici. Credem că cei de la Dagrof din Turcia sunt un exemplu elocvent. Dacă privim cu atenție site-ul lor, observăm că abundă în lucrări de waterjet sau fiber laser cu adevărate valențe estetice. Multe obiecte sunt ceasuri de perete, excelente piese de design interior, care sunt făcute prin mijloacele moderne ale tehnologiilor de care ne ocupăm și noi.
Waterjet-ul pe care-l folosește Dagrof dă naștere unor obiecte de o reală valoare estetică. Și totuși, printre ele, găsim portrete în metal ale lui Ataturk, fondatorul Turciei moderne. Mai găsim piese tăiate în metal și care au ca subiect motive religioase ale islamului. Puse în contextul politic al Turciei de astăzi, piesele pe care le vinde site-ul au o relevanță de subordonare ideologică. Este doar o opinie.
Poate că subordonarea artei față de politic nu poate fi deloc mai bine înțeleasă decât de o națiune care a trecut prin așa ceva. Mă rog, de spiritele libere ale acelei națiuni, și nu de către cei care găsesc în servilism un mijloc de reușită în afaceri.